Pierderea Intimității în relația de cuplu

Văd atâtea cupluri în jurul meu care au pornit frumos, au fost atraşi unul de celălalt precum un magnet, traiesc o poveste minunata de iubire, se deschid unul în faţa celuilalt aşa cum nu au mai făcut-o niciodată…şi dupa ani de zile devin doi străini. Pare că nimic nu îi mai leagă decât un început frumos. Evită să se privească în ochi, evită să se mângâie cu tandreţe, evită să îşi vorbească deschis, evită să facă dragoste şi atunci când fac sex se uită la tavan sau strâng puternic din ochi, evită să se bucure împreuna, să râdă şi să glumească…evită să îşi continue povestea de iubire.

Ce anume dispare dintre ei, de ce ajung să se simtă singuri in doi? Ce au pierdut sau uitat pe parcurs? De unde această imensă prăpastie între ei?

Este important să vedem ce creează separarea deoarece acolo se află şi răspunsul pentru vindecarea relaţiei lor.

Părerea mea este că au pierdut conexiunea dintre ei, conexiune care formează şi defineşte un cuplu. Iar intimitatea este cuvântul care defineşte cel mai bine această conexiune.

Dar ce este intimitatea?

Nu am să mă iau după definiţia din DEX deoarece nu poate să cuprindă complexitatea relaţiei dintre doi oameni.

Există mai multe tipuri de intimitate: fizică, sexuală, emoţională, spirituală, estetică, socială, intelectuală….

Din punct de vedere al relaţiei de cuplu intimitatea este o deschidere totală faţă de partenerul tău. Este ceea ce defineşte cuplul. Este ceea ce creează sinergia dintre cei doi.

Această intimitate este extrem de fragilă deoarece nu ne dăm seama când dispare, se scurge încet, încet precum nisipul din clepsidră şi ne trezim abia când este prea târziu. De fapt niciodată nu este prea tarziu, doar că va trebui să depunem un efort considerabil să readucem intimitatea în viaţa de cuplu.

Nu vorbim acum de cazurile izolate în care unul dintre cei doi se trezeşte cu faţa la cearceaf şi nu are chef de nimic toată ziua….ci de răcirea relaţiei în timp şi separarea fizică şi emoţională a celor doi.

Şi pentru a putea identifica din faşă acest flagel am să vă dau în continuare anumite simptome pe care eu le-am identificat şi cu care probabil v-aţi întâlnit în diferite etape ale vieţii sau pe care poate le trăiţi chiar în această perioadă:

1. Momentele de linişte devin stânjenitoare. S-a dus acea linişte plăcută în care puteam sta în braţele partenerului fără a spune nici unul nimic. Acele momente de bucurie că suntem împreună se transformă într-un plictis amar. De fapt comunicarea la nivel emoţional s-a diminuat atât de mult încât liniştea verbală începe să deranjeze. Aici intră în joc acele acţiuni în care ne refugiem pentru a nu conştientiza lipsa intimităţii: televizorul, reţelele sociale, jocurile, refugierea în muncă, alcool, droguri…toate pot fi substitute ale intimităţii.

2. Atingerile fizice se fac din rutină şi nu din dorinţă. Până şi sărutările pătimaşe se transformă in pupici lipsiți de orice rost şi semnificaţie (în afară de enervarea cruntă a femeii “că mi se duce rujul” sau că “mi se unge părul”).

3. Conversaţiile se axează mai mult pe acţiuni decât pe ceea ce simt partenerii. Dialogul emoţional prin care cei doi îşi transmit ceea ce simt se reduce la ceea ce au facut, nu au făcut sau trebuie să facă. Nici unul dintre ei nu mai doreşte să împărtăşească ceea ce simte şi ce stări are neconsiderând că va fi înţeles şi acceptat.

4. Lipsa atracţiei sexuale, lipsa dorinţei sexuale şi lipsa pasiunii. Este evident că două persoane care nu sunt intime la nivel emoţional îşi pierd în timp şi intimitatea fizică şi sexuală. Relaţia fizică dintre cei doi devine “un obicei” şi nicidecum manifestarea iubirii şi dorinţei dintre ei. Acest lucru explică de ce în multe cupluri frecvenţa raporturilor sexuale scade dramatic chiar dacă cei doi parteneri sunt extrem de atrăgători din punct de vedere fizic.

Este o expresie pe care am auzit-o despre aceste cazuri, chiar din gura unor femei şi care mi se pare o jignire şi o ofensă la adresa oricărui om: “până şi şoarecele se satură de gaura lui”. Dacă tu te consideri o “gaură” şi pe mine un “şoarece” poate că mai avem umpic de evoluat până să devenim un cuplu uman. Nu, dragi femei, nu toți barbaţii se uită la voi ca la nişte “găuri” şi nu toţi sunt şobolani, faceţi diferenţa între ei şi o să aveţi parte şi de alte experienţe, poate mai calde şi mai plăcute. (m-am aprins umpic)

Revenind…..

5. Irascibilitatea şi pierderea răbdării cu partenerul. Incepe să te enerveze absolul orice la acesta, indiferent ce face. Până şi acele lucruri care îţi făceau plăcere devin motive pentru a-ţi da ochii peste cap şi ofta în semn de dispreţ.

6. Ambii parteneri evită să se privească în ochi cu căldură şi iubire pentru o perioadă mai lungă de câteva secunde. Privitul în ochi este un semn de mare intimitate între două persoane. În cultura musulmană este interzis ca o femeie să se uite în ochii unui bărbat (în afară de soţul ei) tocmai datorită nivelului de intimitate ridicat la care se expune. E şi normal să nu mai suporţi să te uiţi în ochii unei persoane faţă de care te-ai indepărtat emoţional. Devine stânjenitoare privirea deoarece transmiţi mult mai mult decât ai face-o fizic.

7. Lipsa activităţilor împreună, şi aici mă refer la acele activităţi care aduc bucurie şi fericire: dansul, plimbările în doi, escapade în weekend-uri, cine romantice, ect.

Deocamdată aceste semnale mi-au venit pe moment, dar sunt ferm convins că lista este extrem de lungă şi vă invit să îmi spuneţi şi voi astfel de semnale deoarece conştientizarea lor este primul pas spre vindecarea relaţiei.

Într-un articol viitor vom vorbi despre paşii pe care trebuie să îi urmăm în refacerea nivelului de intimitate.